sâmbătă, 17 ianuarie 2015


Circuitul electric



Un circuit electric este o rețea electrică în buclă închisă ce include componente electrice și (evtl. electromecanice), realizându-se astfel o cale închisă (cu dus și întors) pentrucurentul electric. Principial, din punct de vedere electric o rețea este o conexiune dintre două sau mai multe componente, și poate fi și deschisă, nu neapărat un circuit închis.
Rețelele electrice, care se compun din surse de tensiune sau de curent, elemente liniare (rezistoricapacități - condensatoriinductori) și elemente liniar distribuite (linii de transmisie a energiei), pot fi analizate prin metode algebrice pentru determinarea răspunsului în DC (curent continuu), în AC (curent alternativ), sau și în regim tranzitoriu. Aceste rețele sunt numite rețele electrice analogice (liniare).
O rețea care în plus conține și componente electronice active se numește circuit (rețea) electronic. Aceste rețele pot fi liniare, neliniare (digitale) sau combinate, și necesită un design și o analiză mai complexă. În zilele noastre circuitele electrice și electronice au atins un grad extrem de complexitate, cât și de miniaturizare.
Pentru a construi un circuit electric, fie analogic fie digital, inginerii electricieni calculează tensiunile și curenții în toate punctele circuitului. Circuitele liniare, care sunt circuite care au la intrare și la ieșire aceeași frecvență, pot fi analizate folosind teoria numerelor complexe. Circuitele neliniare pot fi analizate în mod satisfăcător doar cu ajutorul computerului, folosind programe specializate. Există însă și tehnici de estimare.
Limbajele de programare pentru simularea circuitelor, așa cum ar fi VHDL sau PSPICE, permit inginerilor proiectarea circuitelor într-un timp scurt și cu costuri reduse, în același timp eliminând erorile uzuale.

Legi electrice

Un număr de legi electrice se aplică pentru toate circuitele electrice. Acestea sunt:
  • Legea lui Kirchoff pentru curent: Suma curenților care intră într-un nod este egală cu suma curenților care ies din nodul respectiv.
  • Legea lui Kirchoff pentru tensiune: Suma diferențelor de potențial într-o buclă de circuit este zero.
  • Legea lui Ohm: Căderea de tensiune pe un rezistor este egală cu produsul rezistenței și al curentului care parcurge rezistorul (la temperatură constantă).
  • Teorema lui Norton: Orice rețea de surse de tensiune și/sau curent și rezistori poate fi echivalată cu o sursă ideală de curent și un singur rezistor în paralel cu acea sursă.
  • Teorema lui Thévenin: Orice rețea de surse de tensiune și/sau curent și rezistori poate fi echivalată cu o sursă ideală de tensiune și un singur rezistor în serie cu acea sursă. Vezi Analiza circuitelor rezistive.
Dacă circuitul conține componente neliniare sau reactive atunci sunt necesare și alte legi, mai complexe. Uneori pentru rezolvarea circuitelor neliniare se folosesc metode de aproximare. Aplicarea aproximărilor generează un sistem de ecuații care pot fi rezolvate manual sau de calculator.


Eclipsă de Lună



Eclipse de Lună au loc de cel puțin 2 ori pe an, atunci când razele solare sunt împiedicate de către Pământ să ajungă la Lună. În timpul unei eclipse de Lună Luna este mereu în faza de Lună Plină. Dacă ne-am găsi pe Soare în timpul producerii eclipsei, Luna s-ar ascunde în spatele Pământului. Orbita Lunii fiind înclinată cu 5 grade față de planul orbitei Pământului, ecliptica, cele mai multe Luni Pline nu aduc eclipse de Lună, Luna fiind ori prea la nord, ori prea la sud față de conul de umbră a Pământului.
Pentru a se realiza o eclipsă de Lună, nodul ascendent sau nodul descendent trebuie să se afle în apropierea celor 2 puncte (noduri lunare).
Conul de umbră a Pământului poate fi împărțit astfel: umbra și penumbra. În porțiunea de umbră nu există niciun fel de lumină solară directă. Totuși,datorită diametrului unghiular mare al Soarelui, mai există și o iluminare parțială, în afara umbrei Pământului, această porțiune chemându-se penumbră.
O "eclipsă penumbrială" apare atunci când Luna e în penumbra Pământului. Penumbra nu cauzează modificări importante, adică nu se întunecă pe suprafața Lunii, deși mulți spun că totuși suprafața Lunii devine un pic gălbuie. Un tip foarte rar de eclipsă penumbrală este "eclipsa penumbrială totală", în timpul căreia Luna stă în întregime în penumbra Pământului.
O "eclipsă parțială de Lună" apare atunci când numai o porțiunde din Lună intră în umbra Pământului. Când întreaga suprafață a Lunii trece în umbra Pământului asistăm la o "eclipsă totală de Lună". Viteza Lunii prin umbra Pământului este de un kilometru pe secundă (3600 km/h), și trecerea poate dura în total aproape 107 minute. Totuși timpul de la primul contact al Lunii cu conul de umbră al Pământului până la ultimul contact este mult mai mare, putând dura chiar și 6 ore. Cea mai lungă eclipsă totală lunară dintre 1000 î.Hr. și 3000 d.Hr. a durat 1 oră, 47 minute, 14 secunde și a avut loc în anul 31 mai 318. Distanța relativă între Pământ și Lună în momentul eclipsei poate afecta durata ei. În mod particular, când Luna este la apogeu (punctul cel mai îndepărtat față de Pământ de pe orbita Lunii), distanța orbitală a Lunii este mai mică. Diametrul umbrei nu scade așa de mult odată cu distanța.
Un "selenelion" sau "selenehelion" este un tip de eclipsă când atât Luna eclipsată cât și Soarele se pot vedea în același timp. Acest aranjament cosmic particular a dus la apariția termenului de "eclipsă orizontală". Poate fi obsevată imediat după răsărit sau înainte de apus.